Cunoaștem munții Măcin drept cei mai „mici” din România însă aceștia sunt așa pentru că sunt și cei mai vechi din România. Formați fiind în urmă cu 300-400 de milioane de ani, se spune că munții Măcin aveau înălțimi apreciabile, de aproximativ 3000 m, făcând parte dintr-un masiv care se întindea în toată Europa de la vest la est.
Zona munților Măcin este deosebit de pitorească însă trebuie să ții cont de faptul că vizitarea lor trebuie să se limiteze la o anumită perioadă calendaristică. Astfel, pentru a-i prinde verzi și primitori, este recomandat să faci aici drumeție sau ture de bicicletă primăvara, până cel târziu pe la jumătate lunii iunie, când totul este verde și frumos. După această dată zona devine foarte aridă, munții Măcin chiar fiind cei mai arizi din România.
Însă, în ciuda terenului dificil, munții Măcin sunt foarte potriviți pentru drumeție și bicicletă. Unul din traseele de drumeție, care este bun și pentru bicicletă, este cel marcat cu punct roșu Valea Cozluk - Vf. Conaciu. Locul de pornire este satul Greci, sau zona de start a concursului de mtb Măcin Mountain Fun. Dacă pornești din Greci tura este mai lungă, iar dacă pornești din zona de start, unde poți sta cu cortul, atunci bucla are în jur de 12 km.
Tura începe cu drum de țară prin zonă deschisă până când se intră în pădure. Se pedalează mult prin pădure, în urcare, iar la un moment dat peisajul se deschide. Însă doar pentru câțiva zeci de metri, pentru că apoi se reintră în pădure. Și tot prin pădure vei merge până când vei ajunge în cel mai înalt punct al traseului și apoi și întreaga coborâre, va fi tot prin pădure. Abia la final vei ieși din pădure, ultimii kilometri până la finiș fiind pedalați pe drum de țara, la soare. Așadar, în jur de 80% din tură este la umbră.
Traseul propriu zis este destinat drumeției însă pentru că nu e deosebit de tehnic, poate fi făcut și cu bicicleta. În mare, traseul este alcătuit din drum de tara, drum forestier, drum de iarbă și potecă. Suprafața pe care pedalezi este în general stâncoasă, așadar tura este practicabila și pe ploaie sau după ploaie.
De-a lungul celor 12 km vei întâlni și câteva zone mai tehnice, dar situația este subiectivă, pentru că terenul este mai mult sau mai puțin tehnic în funcție de experiența ta. Pentru un biciclist cu experiență medie, zonele tehnice sunt ușor de depășit. În cel mai rău caz, unde poteca devine mai grea, te poți da jos de pe bicicletă și traversa în siguranță.
Dacă vrei sa parcurgi tura, track-ul gps poate fi downloadat de aici.